Alopecia este o afectiune care supara tot mai multe persoane si care se defineste prin pierderea unui numar anormal de mare a firelor de par. Cel mai probabil, cu totii am trecut prin perioade in care am fost ingrijorati pentru ca pierdeam zilnic sau dupa spalatul parului mult mai multe fire de par decat eram obisnuiti.
Am cautat solutii, sampoane, tincturi sau medicamente care sa stopeze caderea parului si sa il regenereze. Solutii miraculoase nu exista, insa, nici pentru aceasta problema, cum nu exista nici pentru orice alta problema. Tratamentele cer rabadare si perseverenta, iar terapiile se adapteaza in functie de cauza alopeciei, care determina moduri diferite de pierdere a parului si, prin urmare, necesita abordari terapeutice diferite.
Alopecia ereditara, numita si alopecie androgenetica, este responsabila pentru 90% din cazurile de pierdere excesiva a firelor de par, atat la barbati, cat si la femei. In cazul barbatilor, ii afecteaza pe jumatate dintre cei trecuti de 50 de ani. Pierderea parului este progresiva. In general, incepe in jurul varstei de 30 de ani, dar la unele persoane se poate manifesta inca de la 20 de ani, in functie de bagajul genetic. Parul se pierde in mijlocul scalpului (vertex) sau dinspre tample spre centru.
- La femei, alopecia adrogenetica incepe in jurul varstei de 40 de ani si se accentueaza la menopauza. Caderea parului este difuza, observandu-se o rarire, dar si o subtiere sau devitalizare a firelor de par pe tot scalpul. Totusi, aceasta pierdere este mai accentuata in dreptul tamplelor. La femei, exista predispozitia genetica, dar nu se cunoaste exact rolul hormonilor androgeni in pierderea parului. Unele femei au nivel crescut al hormonilor androgeni. Pierderea parului se accentueaza dupa menopauza, aratand legatura cu nivelul scazut al estrogenului.
- La barbati, alopecia este cu transmitere genetica si determina o sensibilitate crescuta la efectele dihidrotestosteronului (DHT). Testosteronul care ajunge la nivelul foliculilor pilosi este supus actiunii enzimei 5-α-reductaza care il transforma in DHT, un hormon androgen mai puternic. Barbatii care odata cu varsta isi pierd podoaba capilara au o activitate crescuta a receptorilor androgeni din foliculul pilos, permitand DHT sa blocheze functia de regenerare a foliculilor pilosi, ceea ce va duce la caderea progresiva a parului.
O alta forma de alopecie este cea areata, care se manifesta prin pierderea parului in anumite zone (scalp, barba, sprancene) delimitate, de forma rotunda sau ovalara, cu diametrul de 2-3 cm. Etiologia sa este auto-imuna, se poate asocia cu colagenaza vitiligo, diabet sau disfunctiile tiroidiene. Parul creste la loc in aproximativ un an.
Alopecia cicatriciala reprezinta pierderea parului pe zone bine delimitate, dar de data aceasta efectul este definitiv. Este determinata de un proces inflamator de cauza necunoscuta sau de patologii cum ar fi arsuri, infectii (micoze, viralebacteriene), radiatii, tumori la nivelul scalpului.
Effluvium anagen este stoparea regenerarii si a cresterii firului de par si apare la persoanele care urmeaza tratament chimio-terapeutic. Parul cade rapid si de pe tot scalpul. Effluvium telogen apare atunci cand foliculii pilosi sunt fortati sa intre in faza dormanta (telogen). Poate aparea in multiple situatii: sarcina, nastere, hipertiroidie, boli infectioase, boli maligne, stres puternic, anorexie, malnutritie. Pierderea parului este difuza si treptata.
Asadar, pentru un tratament corect trebuie depistata cauza alopeciei, iar vizita la medicul dermatolog este obligatorie. Pe langa anamneza care va stabili succesiunea evenimentelor si existenta predispozitiei familiale, se va efectua examen clinic pentru stabilirea unor semne locale si generale care insotesc pierderea parului si pot orienta medicul.
In functie de situatie, sunt necesare si investigatii paraclinice:
– analiza sangvina pentru depistarea hipotiroidiei, a anemiei feriprive, evaluarea functiei hepatice;
– stabilirea nivelului sangvin de testosteron si dehidroepiandrosteron la femeile cu semne de virilizare;
– punctie si biopsie de la nivelul scalpului pentru stabiliarea diagnosticului effluvium telogen sau anagen si pentru alopecie cicatriciala (in faza actica, cand cicatrizarea nu este completa).
Tratamentul alopeciei:
– Minoxidilul, ca tratament medicamentos sub forma de solutie 2-5%, cu aplicare locala, s-a dovedit a fi cel mai eficient, dar regenerarea parului este vizibila la 4-6 luni. In general, la intreruperea tratamentului, calvitia recidiveaza.
– Finasteride – blocheaza conversia testosteronului DHT. Este eficient la barbati, nu da rezultate la femeile cu alopecie ereditara. La intreruperea tratamentului, parul reincepe sa cada.
– La femeile cu exces demonstrat de hormone androgeni, se pot administra contraceptive.
– In cazurile in care este necesar: echilibrarea nivelului hormonilor tiroidieni, tratarea anemiei feriplive, corectarea deficitelor nutritionale.
– In cazul alopeciei cicatriciale si alopeciei areata se pot folosi si corticosteroizi, administrati local.
– Fototerapia PUVA sau terapia cu LASER, dar cu rezultate slabe.
– In ultimii ani se foloseste cu rezultate bune injectarea cu plasma imbogatita cu trombocite, care alterneaza cu injectarea unui cocktail mezoterapeutic format din vitamine si fitohormoni. Tratamentul cu PRP este indicat in alopecia de tip effluvrium telogen sau omogen. Plachetele (trombocitele) exprima factori de crestere la locul injectarii, stimuleaza formarea de noi vase de sange la radacina firului de par si activeaza celulele stem prezente la nivelul folicului pilos, chiar si dupa caderea acestuia. Sunt necesare 4-6 sedinte la interval de 4 saptamani, iar intre sedintele de PRP se intercaleaza sedintele de mezoterapie.
In concluzie, exista tratament pentru alopecie, insa este important sa ajungi cat mai repede la dermatolog si sa nu incerci sa tratezi afectiunea “din auzite” sau de pe internet.
